Jucați tenis și vă atrage padelul? O alegere excelentă. Padelul vă va captiva cu ritmul său rapid, dinamismul și jocul în echipă. Dar înainte să intrați pe teren cu o rachetă de padel, este bine să știți că unele lucruri funcționează puțin mai diferit. Aceste sfaturi vă vor ajuta să faceți trecerea de la tenis la padel cât mai naturală posibil și, mai ales, să fie distractiv.
La prima vedere, padelul seamănă cu tenisul, dar are farmecul său propriu. Un teren mai mic, jocul cu pereții și accentul pe cooperarea în echipă – toate acestea fac din acest joc o nouă experiență sportivă. Și odată ce vă veți apuca de acest sport, veți descoperi că abilitățile de tenis sunt o bază excelentă, dar padelul vă va învăța și lucruri noi. Haideți să vedeți ce vă așteaptă.
Terenul de padel este cu aproximativ o treime mai mic decât cel de tenis, ceea ce înseamnă că jocul este mult mai compact. Pe de altă parte, datorită dimensiunilor reduse și ricoșeurilor din pereți, este mai rapid și mai intens. Mulți jucători de tenis se simt inițial constrânși, dar tocmai acest lucru vă va atrage rapid în joc.
Pereții nu sunt inamici, dimpotrivă. Odată ce învățați să-i folosiți, vă vor deschide o dimensiune complet nouă a tacticii. O minge care în tenis ar fi trecut de mult de linia de bază, aici rămâne încă în joc. Și cu cât mai repede veți înceta să priviți sticla ca pe o problemă, cu atât mai ușoară va fi adaptarea dvs.
Racheta de tenis este mai lungă, mai grea și are un racordaj care iartă chiar și cele mai mici imprecizii. Racheta de padel este mai scurtă, mai plină, cu o suprafață perforată și un sweetspot semnificativ mai mic. Asta înseamnă că erorile de tehnică vor fi mai vizibile, dar în același timp veți avea un control mai bun asupra rachetei în situații rapide la fileu.
O rachetă diferită înseamnă și un stil diferit de lovituri. Aveți nevoie de un swing mai scurt, să implicați mai mult încheietura mâinii și să sincronizați bine contactul cu mingea. Majoritatea jucătorilor de padel folosesc priza continentală, datorită căreia pot lovi orice, fără a fi nevoie să schimbe priza – voleu, lob sau smash. Dacă veți învăța aceste noțiuni de bază încă de la început, veți evita obiceiurile greșite și vă veți bucura mai mult de joc.
În tenis, vă puteți baza adesea pe forță și razanță, un serviciu puternic, un forehand tare sau un smash. Însă această tactică nu funcționează prea bine în padel. Padelul este mai mult despre îndemânare și răbdare. Jocul vă va recompensa pentru precizie, simț și capacitatea de a citi adversarul. Adesea nu este nevoie să jucați dur, ci să plasați inteligent mingea acolo unde adversarul nu poate ajunge sau să-l forțați să greșească.
Loviturile tipice în padel sunt chiquita (lovitura joasă, chiar deasupra fileului, către picioarele adversarului) sau schimburile lungi cu lob și trecerea ulterioară la fileu. În loc să dați lovituri puternice, este mai bine să stăpâniți tehnica corectă și să învățați să jucați cu rotație.
Lobul în padel nu este o lovitură de urgență, ci un element cheie al tacticii. Ajută la câștigarea timpului, modificarea ritmului schimburilor de mingi și, mai ales, la îndepărtarea adversarului de fileu, ceea ce reprezintă o tactică ideală pentru propriul atac. Un lob bun trebuie să fie înalt, lung și să se îndrepte spre sticla din spate, fără însă să se lovească brusc de aceasta.
Jucătorii de tenis au tendința de a juca lobul mai scurt, deoarece se tem că vor depăși linia de bază. Dar tocmai lobul mai lung și înalt este cel mai eficient. Antrenamentul lobului face parte din elementele de bază ale fiecărui jucător de padel. Fără el, jocul dvs. va rămâne defensiv și pasiv.
Diferența fundamentală față de tenis este că padelul se joacă întotdeauna în dublu. Asta înseamnă că nu veți ajunge departe fără comunicare și interacțiune. În doar câteva meciuriveți descoperi cât de importantă este acoperirea reciprocă a spațiului, distribuirea corectă a rolurilor și sincronizarea mișcărilor.
De obicei se joacă așa-numita poziție paralelă, în care partenerii se mișcă simultan înainte sau înapoi. Cheia este însă comunicarea constantă, nu numai în timpul schimburilor, ci și între schimburi. O echipă care comunică între ei și reușește să se pună de acord asupra strategieibeneficiază de un avantaj enorm.
Pereții sunt printre cele mai mari coșmaruri ale începătorilor. Utilizarea lor nu este însă complicată, este nevoie doar de puțină practică. Dacă mingea cade aproape de perete, adesea este mai avantajos să nu o jucați imediat după ce a ricoșat din sol, ci să așteptați să ricoșeze din sticlă și să vă pregătiți contraatacul.
Lovitura tipică după ricoșare este lovitura din sticla din spate, dublă ricoșare peste peretele lateral și din spate sau așa-numita aruncare a mingii în afara terenului („x3” sau „x4”), care sunt adesea finalizarea schimbului, dacă jucătorul nu iese din teren și nu returnează mingea.
Jocul la fileu în padel seamănă cu cel din tenis, dar are un ritm diferit. În loc de voleuri simple și smash-uri, care adesea decid schimbul din prima lovitură, aici se joacă mai degrabă un joc de răbdare la fileu. Voleuri lente, controlate, care împing treptat adversarul și îl obligă să execute loburi riscante sau să comită erori.
Poziția la fileu este strategică. Cine o stăpânește, are meciul sub control. Învățați să anticipați mișcările adversarului, să alternați viteza și rotația loviturilor și să vă pregătiți finalizarea. Și nu uitați, dacă adversarul vă lobează, retrageți-vă imediat, folosiți peretele și nu vă lăsați depășiți de un joc dificil de deasupra capului într-o poziție de tranziție.
În tenis, puteți dicta schimbul pe cont propriu – prin forță, ritm sau servă. Iar padelul se joacă într-un ritm diferit, adesea în schimburi mai lente, în care ambele perechi așteaptă greșeala adversarului. Cel care știe să țină mingea în joc are adesea avantajul.
Încercați să percepeți padelul mai degrabă ca un joc de șah pe care îl jucați cu o rachetă. Când să atacați? Când să vă retrageți? Când să schimbați ritmul? Răspunsurile la aceste întrebări sunt adesea mai importante decât calitatea tehnică a loviturilor individuale. Nu este vorba despre a domina, ci despre a gestiona inteligent schimbul.
În padel, servirea se face de jos, iar mingea nu trebuie lovită mai sus de nivelul taliei. Pentru jucătorii de tenis este o schimbare ciudată, fără serviciu cu efect kick sau lovitură plată și rapidă. Serviciul trebuie să fie mai degrabă o deschidere a schimbului decât o încercare de a câștiga un punct direct sau un as.
Un serviciu bun trebuie să fie precis, variabil și să pregătească poziția pentru alergarea către fileu, astfel încât să puteți ajunge cât mai aproape și să aveți șanse mari să nu ratați voleiul. Merită să exersați serviciile pe diferite părți ale terenului și, mai ales, să învățați să treceți imediat la fileu după serviciu. Acesta este modelul de bază al jocului.
La prima vedere, padelul seamănă cu tenisul, dar este un sport diferit. Are propriile sale particularități, tactici, ritm și reguli. Dacă veți aborda acest lucru cu mintea deschisă și dorința de a învăța, veți fi recompensat cu îmbunătățiri rapide și multă bucurie.
Cunoștințele de bază ale tenisului vă vor ajuta cu siguranță, dar nu vă lăsați limitați de ele. Mulți foști jucători de tenis spun că padelul le-a readus pofta de sport și le-a îmbogățit inteligența de joc. Și asta este deja o provocare care merită efortul.
Trecerea de la tenis la padel nu înseamnă pierderea abilităților, ci extinderea lor. Dacă vă plac sporturile cu rachetă și doriți să încercați ceva nou, padelul vă va oferi o experiență distractivă, dinamică și de echipă, care poate fi un complement perfect pentru rutina dvs. sportivă. Fie că jucați pentru plăcere sau din ambiție, padelul vă va surprinde și poate chiar vă va captiva.
Autor: Jaroslav Vondrášek